Daruri

In timpul revolutiei franceze, trei crestini au fost condamnati la moarte prin ghilotinare. Unul dintre crestini avea darul credintei, altul avea darul proorociei, altul avea darul de a fi ajutor altora.
Crestinul cu darul credintei urma sa fie executat primul. El a fost intrebat daca dorea sa-i fie acoperit capul in timpul executiei. El a refuzat si a spus ca nu-i este frica sa moara. "Am credinta ca Dumnezeu ma va scapa!" a strigat el curajos. Calaul i-a asezat capul pe butuc, sub ghilotina. A privit in sus spre lama ascutita a ghilotinei, a spus o scurta rugaciune si a asteptat cu incredere. Funia a fost trasa, dar nu s-a intamplat nimic. Cei de fata au fost uimiti si crezand ca a fost o minune de la Dumnezeu i-au dat drumul.
Crestinul cu daul proorociei urma sa fie urmatorul executat. Capul sau a fost pozitionat sub ghilotina si asemenea celor dinaintea sa a fost intrebat daca doreste capul acoperit. "Nu" a spus el, "Nu mi-e frica sa mor. Totusi, eu prezic ca Dumnezeu ma va scapa de aceasta ghilotina!" Si cu asta funia a fost trasa din nou, dar nu s-a intamplat nimic. Iarasi cei de fata au fost uimiti si au presupus ca este o minune de la Dumnezeu si l-au eliberat pe om.
Cel de-al treilea crestin, cel cu darul de a ajuta, urma la executie. El a fost adus la ghilotina si asemenea celor dinaintea sa a fost intrebat daca doreste capul acoperit. "Nu" a spus el, "sunt la fel de curajos ca si cei dinaintea mea." Calaul i-a pus capul cu fata in sus sub ghilotina si era pe punctul de a trage de funie cand omul a strigat "Hei, stati! Cred ca am gasit care era problema cu functionarea gilotinei voastre!" :)

Ideea este ca noi cu totii avem daruri, toata treaba sta in a sti cum si cand sa le folosim!

...si-o furculita...

Am auzit saptamana asta o povestioara, foarte interesanta din punctul de vedere al celui care a compus-o.
Este vorba de o femeie credincioasa, care a aflat ca are o boala incurabila si ca nu mai are mult de trait. Aceasta a chemat pastorul bisericii pe care o frecventa, pentru a-i spune ce anume ar dori si cum anume ar dori sa fie inmormantata. Aceasta i-a dat un text scris de ea, pe care l-a rugat sa-l citeasca atunci cand va fi ingropata, i-a dat Biblia si i-a spus ca vrea sa-i fie pusa langa inima, i-a spus ca vrea sa fie inmormantata la un anume cimitir, si ca vrea ca in mana drapta sa-i fie pusa o furculita.
Pastorul a aprobat toate aceste dorinte, dar la ultima a ramas oarecum mirat, si a intrebat-o pe femeie, care e treaba cu furculita.
Aceasta a inceput sa povesteasca:"In viata mea am fost la multe nunti, si dupa aperitiv, imi placea si obisnuiam sa duc eu farfuria la bucatarese. Cand le-o dadeam acestea imi ziceau: "-Pastreaza furculita!!!"Atunci eu stiam ca urmeaza ceva mai bun!"

M-a uimit povestea asta pentru felul in care aceasta femeie si-a privit viata...ca un aperitiv, dupa care, tot timpul urmeaza ceva si mai bun. O viata traita cu Dumnezeu este intr-adevar un aperitiv, dupa care urmeaza toate bunatatile, insa privind din cealalta perspectiva, o viata traita fara Dumnezeu, nu reprezinta decat mancarea stricata si resturile. Haideti sa ne pregatim fiecare sa intampinam ceva mai bun atunci cand vom termina aperitivul de pe pamant!!