...si-o furculita...

Am auzit saptamana asta o povestioara, foarte interesanta din punctul de vedere al celui care a compus-o.
Este vorba de o femeie credincioasa, care a aflat ca are o boala incurabila si ca nu mai are mult de trait. Aceasta a chemat pastorul bisericii pe care o frecventa, pentru a-i spune ce anume ar dori si cum anume ar dori sa fie inmormantata. Aceasta i-a dat un text scris de ea, pe care l-a rugat sa-l citeasca atunci cand va fi ingropata, i-a dat Biblia si i-a spus ca vrea sa-i fie pusa langa inima, i-a spus ca vrea sa fie inmormantata la un anume cimitir, si ca vrea ca in mana drapta sa-i fie pusa o furculita.
Pastorul a aprobat toate aceste dorinte, dar la ultima a ramas oarecum mirat, si a intrebat-o pe femeie, care e treaba cu furculita.
Aceasta a inceput sa povesteasca:"In viata mea am fost la multe nunti, si dupa aperitiv, imi placea si obisnuiam sa duc eu farfuria la bucatarese. Cand le-o dadeam acestea imi ziceau: "-Pastreaza furculita!!!"Atunci eu stiam ca urmeaza ceva mai bun!"

M-a uimit povestea asta pentru felul in care aceasta femeie si-a privit viata...ca un aperitiv, dupa care, tot timpul urmeaza ceva si mai bun. O viata traita cu Dumnezeu este intr-adevar un aperitiv, dupa care urmeaza toate bunatatile, insa privind din cealalta perspectiva, o viata traita fara Dumnezeu, nu reprezinta decat mancarea stricata si resturile. Haideti sa ne pregatim fiecare sa intampinam ceva mai bun atunci cand vom termina aperitivul de pe pamant!!