...si-o furculita...

Am auzit saptamana asta o povestioara, foarte interesanta din punctul de vedere al celui care a compus-o.
Este vorba de o femeie credincioasa, care a aflat ca are o boala incurabila si ca nu mai are mult de trait. Aceasta a chemat pastorul bisericii pe care o frecventa, pentru a-i spune ce anume ar dori si cum anume ar dori sa fie inmormantata. Aceasta i-a dat un text scris de ea, pe care l-a rugat sa-l citeasca atunci cand va fi ingropata, i-a dat Biblia si i-a spus ca vrea sa-i fie pusa langa inima, i-a spus ca vrea sa fie inmormantata la un anume cimitir, si ca vrea ca in mana drapta sa-i fie pusa o furculita.
Pastorul a aprobat toate aceste dorinte, dar la ultima a ramas oarecum mirat, si a intrebat-o pe femeie, care e treaba cu furculita.
Aceasta a inceput sa povesteasca:"In viata mea am fost la multe nunti, si dupa aperitiv, imi placea si obisnuiam sa duc eu farfuria la bucatarese. Cand le-o dadeam acestea imi ziceau: "-Pastreaza furculita!!!"Atunci eu stiam ca urmeaza ceva mai bun!"

M-a uimit povestea asta pentru felul in care aceasta femeie si-a privit viata...ca un aperitiv, dupa care, tot timpul urmeaza ceva si mai bun. O viata traita cu Dumnezeu este intr-adevar un aperitiv, dupa care urmeaza toate bunatatile, insa privind din cealalta perspectiva, o viata traita fara Dumnezeu, nu reprezinta decat mancarea stricata si resturile. Haideti sa ne pregatim fiecare sa intampinam ceva mai bun atunci cand vom termina aperitivul de pe pamant!!

De ce mai sunt gropi??

Ma gandeam saptamana asta, vazand cateva jurnale de stiri...suntem invadati de gropi. Soselele sunt pline, si parca, atunci cand astupi una, apare alta. Vezi la stiri soferi nervosi ca au intrat cu masina in groapa, pietoni suparati ca au fost stropiti din cauza apei adunata in groapa, si toata lumea injura politicienii, care nu fac nimic pentru a rezolva problema gropilor.
Dar, intrebarea e...oare se poate fara gropi?? Si nu numai pe sosele...in vietile noastre. Se poate sa nu avem zile mai putin faste, zile in care parca nimic nu ne iese si atunci poate si noi ne gandim ca Dumnezeu nu face nimic pentru noi..
Am gasit in BIBLIE doua persoane care au avut de-a face si la propriu si la figurat, in vietile lor cu gropi: Iosif si Daniel, si ma intrebam...de ce ar fi asa de importante aceste 2 evenimente, cand cei doi au fost aruncati in groapa, ce pot eu invata de aici.
Roadele gandirii mi-au descoperit 3 lucruri foarte importante pe care, cred eu, le-au invatat cei 2 in sederea lor in groapa, si pe care trebuie sa le invatam si noi de fiecare data cand suntem intr-o "groapa".
Un prim lucru ar fi:SA PRIVIM IN SUS!!
Asta ar fi si singura alternativa...ochiul cautand tot timpul sa priveasca spre lumina. Cand esti intr-o "groapa" nu ezita sa privesti in sus, la Isus, singurul care te poate elibera din acea groapa.
A doilea lucru: SA TACEM!!
De multe ori cand suntem in necaz, ne place sa ne plangem de mila, sa invinuim pe altii pentru problema noastra, si sa incercam pe cat posibil sa facem cant mai cunoscuta problema noastra.Groapa ne invata sa vorbim mai putin, si sa meditam mai mult. Nu uita: Domnul Isus a tacut in fata invinuirilor, cu toate ca era nevinovat!!!
Si ultimul lucru: SA AVEM RABDARE!!
Stand in groapa nu prea ai altceva ce sa faci, decat sa astepti ca cineva sa te scoata de acolo.Groapa ne invata rabdarea, ne invata sa asteptam clipa in care vom iesi din ea.
Cum spuneam la inceput, viata e plina de gropi, dar ca sa treci usor prin toate, trebuie sa privesti in sus, sa taci si sa astepti...