Saptamana trecuta am terminat-o cu examenul "de maturitate". Dupa un an de studiu, uneori intens, alteori nu, a venit si clipa decisiva cand a trebuit sa imi vad roadele muncii din 4 ani.
Cand am fost la scoala sa vad rezultatele, n-am fost deloc incantat de roade -- picasem.
Am mers acasa foarte trist, nu aveam kef de nimeni si nimic. In mintea mea, au aparut anumite scenarii. Parintii ma sfatuiau sa merg la scoala sa depun contestatie(90 de sutimi imi trebuiau pentru a obtine nota de trecere), insa eu spuneam ca nu e nici un profesor care sa dea la o contestatie 90 de sutimi.
Duminica seara, dupa repetitia cu tinerii, am mers in spatele bisericii, si stateam si meditam.Mai erau 2 ore pana expira timpul alocat depunerii de contestatii. In timp ce stateam acolo singur, dupa un telefon primit de la un coleg, in mintea mea a aparut un gand: Sunt copilul unui Dumnezeu puternic, care face minuni pentru copiii sai.Dupa prima parte din programul bisericii, cand L-am laudat pe Dumnezeu impreuna cu ceilalti tineri, cu 3 cantari care m-au incurajat foarte mult( Razboiul e al Domnului, Spre mine fata ti-o intorci, Nu nici un rau nu te va atinge) , am cerut un pix, si am plecat la scoala unde am depus cererea de contestatie. Urmatoarele zile, in asteptarea rezultatului, din nou in mintea mea au aparut anumite ganduri, deja ma gandeam ca toata vara in loc sa am vacanta, va trebui sa invat, am anulat o iesire la munte...
A venit ziua de 9 iulie, ziua in care s-au postat rezultatele contestatiilor. De dimineata mama imi spunea sa ma duc sa vad notele, dar, eu ziceam ca nu e nici o graba, oricum nota nu se mai schimba, pot sa si intarzii. Chiar inainte sa plec, am deschis BIBLIA, si textul care mi-a sarit in ochi a fost din Proverbe 3:6 "Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile."
Atunci mi-am dat seama din nou, ca atata timp cat eu il recunosc pe Dumnezeu in tot ceea ce fac, el nu are cum sa ma lase sa sufar.
Am mers la scoala, unde eram in capul listei de elevi admisi dupa contestatie.
Mi-am dat seama atunci, ca eu pot invata oricat, sau munci oricat, degeaba insa: daca Dumnezeu nu face parte din activitatea mea, nu pot avea nicicand izbanda.
Spre mine fata ti-o intorci
Si sufletul meu te mareste
Speranta-mi dai si ma-ntaresti
Si sufletul meu te slaveste.
Prin incercari voi sta
Caci am un pret in fata Ta
Si-n bratul TAU voi sta
Placerea mea e-n calea TA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu