Pe vremea cind umblam pe jos...

Pe vremea cind umblam pe jos,
Carind la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mincare:
Dar traiam si bine si frumos,

Pe vremea cind umblam pe jos...
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cintam mai mult, cintam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cind umblam pe jos!
Pe vremea cint taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina ,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
Dar pe vremea cind umblam pe jos
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tinguit…
Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!

Pe vremea cind purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stinga de dreapta…
Cirpeam ciorapii la calciie,
Si n-aveam crize de mindrie…
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vre-unul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru ciini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!
Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cind stateam la bus…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda , un loc "maret",
Intre cotete, un alt cotet…
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat…
Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cind mergeam pe jos…
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu sintem bine imbracati...
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sint noi.
Copii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,

Si nu parea de loc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!
Acu, insa ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i, bine de vorbit!
Si ce concept total pe dos,
E ala sa umblam pe jos?!I
ntepeniti si ruginiti,
Incovoiati si pricajiti,
Slujim la domni fara suflare;
Si construim mereu hambare
………………………………….
Azi mi-a ramas un gind frumos
...Pe vremea cind mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!

(RODICA BOTAN)

Pauza de ... BAC?!?

Dupa cum puteti observa uitandu-va la data ultimei postari(13 ianuarie 2009) , a trecut aproape jumatate de an de cand nu am mai scris nimic pe blog, lucru pe care am incercat sa-l motivez, spunand la curiosi ca nu mai am timp de scris din cauza examenului pe care-l voi avea peste 3 saptamani.
Stand saptamana trecuta si urmarind online intalnirea bloggerilor crestini, am realizat faptul ca am avut de multe ori ocazia sa mai scriu, si totusi, am ales sa n-o fac, optand pentru alte activitati total nefolositoare. Chiar daca urmeaza un examen foarte greu in viata mea, un examen de care poate va depinde viitorul meu, de multe ori imi pierd timpul cu alte chestii, in loc sa invat pentru acesta. Celor care ma intreaba, le raspund simplu: SCAP DE STRES!!!
Insa, de curand am descoperit un lucru care este dovedit de foarte mult timp, dar pe care eu(cu parere de rau o spun) nu am realizat-o pana acum: cea mai usoara cale de a scapa de stres, este de a te destainui, de a impartasi problema ta cu ceilalti.
Intr-un post anterior, povesteam cum prin rugaciune, am scapat de stresul examenului auto, shi cum Dumnezeu m-a trecut biruitor atunci, si de aceea am certitudinea ca Dumnezeu ma va trece biruitor si de aceasta data.
Cat despre blog: tin sa va multumesc celor care ati observat inactivitatea blogului meu pentro o perioada asa mare de timp, si ca m-ati atentionat, si vreau sa va rog sa ma sustineti in rugaciune pentru a trece acest examen.

VA MULTUMESC!!!