marți, 25 noiembrie 2008

De ce mai sunt gropi??

Ma gandeam saptamana asta, vazand cateva jurnale de stiri...suntem invadati de gropi. Soselele sunt pline, si parca, atunci cand astupi una, apare alta. Vezi la stiri soferi nervosi ca au intrat cu masina in groapa, pietoni suparati ca au fost stropiti din cauza apei adunata in groapa, si toata lumea injura politicienii, care nu fac nimic pentru a rezolva problema gropilor.
Dar, intrebarea e...oare se poate fara gropi?? Si nu numai pe sosele...in vietile noastre. Se poate sa nu avem zile mai putin faste, zile in care parca nimic nu ne iese si atunci poate si noi ne gandim ca Dumnezeu nu face nimic pentru noi..
Am gasit in BIBLIE doua persoane care au avut de-a face si la propriu si la figurat, in vietile lor cu gropi: Iosif si Daniel, si ma intrebam...de ce ar fi asa de importante aceste 2 evenimente, cand cei doi au fost aruncati in groapa, ce pot eu invata de aici.
Roadele gandirii mi-au descoperit 3 lucruri foarte importante pe care, cred eu, le-au invatat cei 2 in sederea lor in groapa, si pe care trebuie sa le invatam si noi de fiecare data cand suntem intr-o "groapa".
Un prim lucru ar fi:SA PRIVIM IN SUS!!
Asta ar fi si singura alternativa...ochiul cautand tot timpul sa priveasca spre lumina. Cand esti intr-o "groapa" nu ezita sa privesti in sus, la Isus, singurul care te poate elibera din acea groapa.
A doilea lucru: SA TACEM!!
De multe ori cand suntem in necaz, ne place sa ne plangem de mila, sa invinuim pe altii pentru problema noastra, si sa incercam pe cat posibil sa facem cant mai cunoscuta problema noastra.Groapa ne invata sa vorbim mai putin, si sa meditam mai mult. Nu uita: Domnul Isus a tacut in fata invinuirilor, cu toate ca era nevinovat!!!
Si ultimul lucru: SA AVEM RABDARE!!
Stand in groapa nu prea ai altceva ce sa faci, decat sa astepti ca cineva sa te scoata de acolo.Groapa ne invata rabdarea, ne invata sa asteptam clipa in care vom iesi din ea.
Cum spuneam la inceput, viata e plina de gropi, dar ca sa treci usor prin toate, trebuie sa privesti in sus, sa taci si sa astepti...

joi, 6 noiembrie 2008

Noroc?!?!?!?

Psalmul 60:12
"Cu Dumnezeu vom face ispravi mari, si El va zdrobi pe vrajmasii nostri."

In ultimele 2 saptamani am avut parte de 2 examene...relativ grele(cand te gandesti ca aprox. 80% din candidatii zilnici le pica), si anume examenele pt permisul auto.
Spre marea mirare a multora(care m-au vazut deseori dezinteresat), dar si spre marea mirare a mea(care nu ma asteptam nici eu la un astfel de deznodamant) am reusit sa trec peste ambele examene, si uite-ma azi cu permisul auto in buzunar!
Dar, cei care m-au vazut sau mai bine zis, nu m-au vazut studiind, au zis..."Ai avut sansa, noroc, bafta!!NU se poate ca eu care am masina acasa, am facut atatea chestionare si am invatat atat, sa pic, iar tu, care nu prea te-ai rupt cu invatatul, sa iei din prima!!"
Dupa proba la sala, asa gandeam si eu intr-un fel. Ma gandeam ca am avut norocul sa-mi pice un test usor, cu intrebari pe care le facusem de cateva ori si in chestionarele pe care le-am lucrat.
Dar, in seara dinaintea probei practice, avand foarte mari emotii jucam niste jocuri anti stres gasite pe internet. Un prieten m-a intrebat ce fac, si cand i-am spus eu mi-a raspuns: "Citeste Biblia si roaga-te -- e mai eficent".
Si asta am facut...am deschis la psalmul cu al carui verset am inceput. E atat de minunat cand pot vedea ca am un dumnezeu care imi poarta de grija, care imi vrea binele, si atunci cand iL chem imi da numai biruinte.
Astazi le pot raspunde celor care ma considerau un norocos: Da, e adevarat, sunt foarte norocos: sunt norocos ca am un Tata asa de minunat, sunt norocos ca sunt copilul unui Dumnezeu asa de mare, si sunt norocos pentru ca am la cine apela atunci cand am o problema, si stiu cu siguranta ca va fi rezolvata!

Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura domnul de ceice se tem de El. (Ps.103:13)